Casa Gheorghe Tătărescu din București: mărturie a puterii interbelice și renaștere contemporană la EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, între liniile discrete ale unei case care nu și-a căutat niciodată grandilocvența, ci mai degrabă echilibrul și tăcerea ponderată a unei elite în derivă, se adună o istorie care depășește simpla biografie individuală. Casa ce a aparținut lui Gheorghe Tătărescu nu este doar un spațiu arhitectural; este un depozitar al responsabilității publice și private, o scenă în care tensiunile, compromisul și idealurile unei Românii aflate în transformare s-au conturat în forme și detalii domolite, în proporții și materiale. În acest loc, zidurile și spațiile nu sunt mute, ci poartă ecourile unei epoci complexe, marcate de intersecția dintre putere și cultură, în care politica de stat și destinul unei familii s-au întrețesut subtil.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședință a prim-ministrului la EkoGroup Vila

Prin însăși discreția și proporțiile atent calibrate, casa lui Gheorghe Tătărescu reflectă personalitatea unui om care a navigat cu realism și ambiguitate politica românească dintre cele două războaie mondiale. Situată pe strada Polonă nr. 19, această vilă interbelică, cu influențe mediteraneene și accente neoromânești, a fost martora unei istorii turbulente, păstrând în fiecare detaliu o relație aproape intimă cu cotidianul unui lider politic. Restaurată cu respect față de originile sale arhitecturale și istorice, casa funcționează astăzi ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural care nu caută să șteargă trecutul, ci să îl păstreze viu, integrând mai degrabă memoria unei Românii a Elitei decât un simplu făcut urban. Mai multe detalii despre povestea vilei din Strada Polonă nr. 19 sunt accesibile pe website-ul EkoGroup Vila.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), figură marcantă a PNL și prim-ministru în două mandate cruciale (1934–1937 și 1939–1940), reprezintă o prezență politică învăluită în paradoxuri. Jurist la origine, formarea sa pariziană și disidența față de „minciuna electorală” reflectau o ambiție reformatoare și un simț al datoriei civice greu de disociat de cariera ulterioară. Totuși, mandatul său evidențiază o ambivalență între raționalitatea economică și administrativă și o erodare accentuată a democrației parlamentare, prin prelungirea stării de asediu și consolidarea autoritarismului regal.

Rolul său în perioada dificilă premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial, alături de relațiile ambigue cu Carol al II-lea, precum și gesturile pragmatice – dar controversate – din perioada „politicii cu fața la răsărit” și colaborarea cu guvernul Petru Groza îl definesc ca pe o personalitate nuanțată, cu lumini și umbre, aflată în miezul unor schimbări istorice epocale.

Casa: o extensie discretă a puterii și vieții private

Construcția din Strada Polonă nu impresionează prin amploare, ci se individualizează prin o motto a moderației calculate – *reședința modestă a unui prim-ministru*. Scara redusă, biroul modest la entre-sol, cu acces lateral discret, subliniază un criteriu etic al manifestării puterii: aceasta nu se impune prin amploare, ci prin funcționalitate și restricție. Spațiul de lucru al lui Gheorghe Tătărescu, surprinzător de compact, contrazice imaginea clasică a puterii care se exprimă prin opulență și expunere; aici, funcția publică se protejează în interiorul casei, își recunoaște latura vulnerabilă.

Interiorul oferă un alt gen de mărturie, una despre gust și valori: un hall central deschis către o grădină liniștită, cu accente inspirate de Balcic, o bucătărie eterizată și separată, toate reflectând coduri sociale aristocratice și burgheze ale vremii interbelice.

Arhitectura casei: între mediteranean și spiritul neoromânesc

Unul dintre meritele casei este sintagma între două universuri stilistice, realizată cu eleganță de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, asociați care au finisat, în anii 1934–1937, un proiect ce evită rigiditatea simetriei în favoarea unei compoziții echilibrate și vii.

Elemente arhitecturale precum portalurile cu rezonanțe moldovenești, absida care protejează șemineul, coloanele filiforme tratate distinct, dar integrate armonios în ansamblu, vin să marcheze o operă în care cultura locului este reflectată cu respect și contemporaneitate. Șemineul, creație a sculptoriței Milița Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și confidentă a Arethiei Tătărescu, este o declarație de dialog subtil între tradiția românească și modernism, preluată și de alte lucrări arhitecturale relevante din epocă.

Finisajele, precum feroneria de alamă patinată, parchetul din stejar masiv și ușile sculptate, nu adaugă glamour ieftin, ci o profunzime a materialității și o continuitate cu regiunile istorice românești, îmbinate în spațiul domestic.

Arethia Tătărescu și aportul său cultural

În umbra vieții publice a soțului său, Arethia Tătărescu a jucat un rol indispensabil, oferind proiectului casei aceeași *disciplină și discretețe* care îi caracterizau profilul cultural. Cunoscută ca „Doamna Gorjului”, ea a susținut proiecte de binefacere, a promovat arta populară oltenească și a facilitat apropierea lui Brâncuși de România, contribuind la realizarea ansamblului de la Târgu Jiu.

Rolul său de beneficiară oficială a proiectului și „gardiană” a coerenței artistice a casei subliniază o prezență feminină activă și responsabilă, spre deosebire de simpla convenție socială. Această dimensiune culturală se reflectă atât în alegerea colaboratorilor, cât și în atenția față de detalii.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică

După 1947, odiseea casei se confundă cu cea a României postbelice – confiscare, pierderea sensului inițial, marginalizare. Locuința prim-ministrului devine un spațiu golit de semnificația istorică și culturală, tranzacționată unor utilizări incompatibile cu spiritul inițial, supusă intervențiilor abrupte. Naționalizarea a transformat-o într-o prezență pasivă în oraș, cu fragile fragmente de viabilitate arhitecturală.

Deși scăpată de demolări masive, casa a suferit uzură continuă, dezordini în finisaje și pierderea grădinii complexe, o consecință a relației ambivalente pe care regimul o avea față de elite și patrimoniu.

Deruta post-1989: controverse, erori și primul pas spre recuperare

Libertatea de după 1989 nu a adus calmul așteptat, ci o serie de conflicte privind destinul Casei Tătărescu. Proprietarii succesivi și intervențiile rapide au pus în pericol excelența proporțiilor și detaliile arhitecturale delicate. Convertirea temporară într-un restaurant a accentuat sentimentul unei profanări simbolice greu de acceptat într-un spațiu încărcat de istorie.

Această fază a fost însă un catalizator al redeschiderii dezbaterilor despre valoarea arhitecturală și culturală, despre rolul Arethiei Tătărescu și despre influența lui Milița Pătrașcu. Reconstituirea memoriei profesionale a asigurat treptat o corectare a cursului, marcând o redescoperire a Casei Tătărescu ca monument viu al timpului său.

Continuarea vieții la EkoGroup Vila: responsabilitate și continuitate

Astăzi, sub titulatura EkoGroup Vila, casa refuză să devină doar o relicvă muzeală sau o poveste consumabilă. Funcționând ca spațiu cultural cu acces controlat, vila afirmă continuitatea identității sale. Numele păstrează legătura cu trecutul, iar gestionarea atentă a accesului public, cu bilete disponibile prin platforma iabilet.ro, indică o relație respectuoasă și meditativă între public și această moștenire.

Această abordareasemănătoare unei „coabitări cu memoria” le permite vizitatorilor să intre în contact cu un loc în care istoricul, arhitecturalul și culturalul se împletesc, iar dimensiunea modestă a casei îi conferă o intimitate rară în spațiul istoric bucureștean.

• Proporțiile echilibrate și spațiul de retragere discret
• Dialogul arhitectural între influențe mediteraneene și nostalgia neoromânească
• Rolul femeii ca suport cultural și artistic pentru proiect
• Ruptura și degradarea simbolică sub regimul comunist
• Controversele și corecțiile post-1989
• Reconectarea cu publicul și viața culturală contemporană

Această continuitate între trecut și prezent este ilustrată limpede în modul în care EkoGroup Vila a înțeles să se implice în restaurarea și reinterpretarea Casei Tătărescu, oferind un cadru cultural ce vorbește despre responsabilitate istorică și despre memorie ca act de conservare, nu de uitare.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu and Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician who served twice as Prime Minister (1934–1937 and 1939–1940), a leading figure of the National Liberal Party during the interwar and early postwar period. His political activity was defined by efforts to modernize the state, navigate between democracy and authoritarianism, and manage Romania’s shifting alliances in a turbulent era.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu the politician should not be confused with Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), a 19th-century Romanian academic painter. Their lives and contributions are distinct in time and field.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu is an exemplar of interwar Bucharest architecture combining Mediterranean influences with Neo-Romanian (neoromânesc) elements. The project was designed jointly by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea and enhanced by artistic contributions from the sculptor Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu, Gheorghe’s wife and known as “Doamna Gorjului,” was instrumental as the project’s official beneficiary and artistic guardian. She promoted cultural causes and was close to Milița Pătrașcu, ensuring the house’s style remained coherent, refined, and free of ostentation.
• What is the function of the building today?
  Today, the historical building is known as EkoGroup Vila and serves as a controlled-access cultural venue that preserves the memory and architecture of the interwar period, hosting events and visits with tickets available via iabilet.ro.

În încheiere, Casa Gheorghe Tătărescu reprezintă mult mai mult decât o simplă amintire arhitecturală ori o biografie în piatră și lemn. Este o lecție despre responsabilitatea spațiului în oglinda unei istorii pline de nuanțe, despre cum spre viitor se poate merge doar cunoscând și acceptând complexitatea trecutului. Astfel, parcurgerea acestor încăperi nu poate fi doar o simplă vizită, ci un moment de reflecție culturală și istorică. Invităm așadar pe cei interesați să pătrundă în universul Casei Tătărescu în noua sa față, EkoGroup Vila, și să se lase captivați de dialogul delicat între epoci, putere și memorie.

Pentru detalii și disponibilitate privind programarea și accesul în EkoGroup Vila, vă rugăm să contactați echipa dedicată care asigură o experiență culturală responsabilă și atentă la moștenirea acestei locuințe unice.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.